Există printre noi oameni pentru care vocația profesională se transformă în destin, iar cei mai norocoși, probabil, sunt artiștii, care ajung să trăiască în propriul univers animat de frumusețea unei imaginații înfloritoare. O astfel de constelație, unde totul gravitează în jurul propriei realități și autenticități și-a construit, de la zero, pe un deal din Serbia și regizorul Emir Kusturica. Se numește Drvengrad – oraș de lemn, în traducere liberă, o stațiune turistică discretă, elegantă sub aspectul său rustic, unde predomină lemnul, epatează culoarea motivelor tradiționale, iar la tot pasul îți pare că auzi foșnetul rapid al rolei de film care derulează o peliculă în cele mai realiste nuanțe, la propriu și la figurat.
„Locul acesta nu este special doar pentru sârbi, ci pentru oamenii de pretutindeni. Profesorului Emir (Kusturica) i-a venit ideea de a pune bazele acestui așezământ pe când filma pentru pelicula «Viața e un miracol». În urmă cu 20 de ani a văzut acest deal, i s-a părut pitoresc și i-a venit ideea să își construiască aici o casă. Apoi, an după an, a continuat să construiască până a pus bazele acestei stațiuni turistice inedite”, descrie locul Stanislava Cancarevic, recepționeră în stațiune.
Există acum 48 de case, cu apartamente și diferite niveluri de confort, capacitatea de cazare a stațiunii fiind de circa 200 de persoane. Căsuțele desprinse parcă din ilustrațiile cărților de povești sunt disponibile pentru a fi închiriate de oricine. Cu 130 de euro pe noapte, un cuplu se poate bucura de un spațiu intim, liniștit și relaxant, cu o candoare splendidă în orice anotimp, iar în preț este inclus și micul dejun care, la sârbi, este deosebit de consistent.
La Drvengrad există și două restaurante care respectă întru totul specificiul locului pe care sunt amplasate, însă diferența principală dintre ele constă în faptul că unul are meniu specific sârbesc, iar cel de-al doilea servește preparate internaționale. Indiferent pe care îl alegeți, atmosfera va fi la fel de plăcută și veți găsi autenticitatea balcanică emblematică pentru stilul artistic al lui Emir Kusturica.
Turiștii, vizitatorii au la dispoziție și o serie de facilități pe care le pot folosi fără a scoate vreun ban în plus din buzunar, iar acestea sunt: un bazin de înot, o sală de fitness, saună și băi de tip hamam, dar cel mai important, un cinematograf unde rulează producții ale lui Emir Kusturica, de la scurtmetraje mai mult sau mai puțin cunoscute publicului larg, la filme care au făcut istorie și care s-au transformat în repere clasice ale cinematografiei mondiale, nu doar europene, așa cum sunt „Underground”, „Pisica albă, pisica neagră” și, desigur, „Viața este un miracol”.
Națiunile care au făcut parte din fost Iugoslavie au fiecare o complexitate aparte și o profunzime proverbială. Cultura laică și eclesiastică se întrepătrund, în acest spațiu geografic, cu o naturalețe greu de disimulat. Iată de ce, din satul de lemn al lui Kusturica nu putea lipsi inima oricărui așezământ rural din această parte de lume: biserica. Lăcașul de cult construit tot din lemn, într-un stil arhitectural simplist, dar atât de familiar și călduros poartă hramul Sfântului Sava, despre care știm că a fost primul arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sârbe, călugăr și ctitor de mănăstire la Muntele Athos, dar și o figură proeminentă a istoriei Serbiei, grație calităților sale de intelectual.
Dar Drvengrad nu este un sat oarecare, rustic, obișnuit, conservat în timp nu datorită voinței, ci a necesității. Drvengrad este o creație unică, este mai degrabă un ecou în realitate al unei idei al cărei destin este deslușit într-un film de circa două ore. Vorbim, firește despre „Viața este un miracol”, iar la tot pasul, în stațiunea care acoperă dealul pitoresc se găsesc mărturii coborâte direct de pe peliculă: calea de ferată și trabantul cu roți de tren, Volga neagră care „întâmpină” discret într-un loc cu totul neașteptat, stârnind emoțiile contradictorii pe care părți crunte ale istoriei Europei de Est i le-au imprimat acestui obiect funcțional.
Ulițele pavate cu piatră care șerpuiesc printre zecile de construcții din lemn care-și așteaptă primitoare oaspeții merită luate la pas, explorate cu răbdare și atenție la detalii. Fiindcă aici, „demiurgul” așezământului, cu mintea sa analitică și capacitatea lui antrenată de a crea senzații din decor atent asamblat, a gândit totul ca pentru sine.
Trebuie menționat faptul că Drvengrad este, anual, gazda a trei festivaluri: unul de film, unul de muzică simfonică și unul de teatru. Iată cel puțin trei oportunități pentru a vă rezerva o vacanță de câteva zile în acest loc atât de simplu și atât de spectaculos în același timp. „Orașul de lemn” – așa cum s-ar traduce din limba sârbă Drvengrad este, așa cum am spus, un fruct al imaginației, dar și al tuturor experiențelor de viață care l-au format în personajul care este astăzi pe Emir Kusturica. De aceea, ulițele pietruite ale satului poartă nume grele ale celei de-a șaptea arte, fie că sunt actori sau regizori, fiecare nume are o semnificație ca o piesă de puzzle în personalitatea întemeietorului acestei stațiuni.
Dintr-un spațiu turistic nu puteau lipsi comercianții de produse tradiționale, făcute în casă, lucrate manual cu măiestrie și pricepere. La standurile cu suveniruri puteți găsi Rakija, băutura tradițională a sârbilor, dar și obiecte vestimentare populare, dulceață, tablouri și alte mici obiecte lucrate manual care așteaptă să fie luate acasă atașate de amintirea unor momente speciale.
Dacă ați urmărit filmul „Viața este un miracol”, sigur ați rămas cu imaginea căii ferate imprimată pe retină și iată de ce merită să vă faceți timp pentru a face o plimbare prin împrejurimi cu mocănița care circulă exact pe calea ferată originală din film și urmează un traseu de două ore vara și doar 45 de minute iarna, traseu care simulează simbolul infinitului și prevede trei popasuri.
Dacă vă tentează să intrați în pielea personajelor din film, aflați că trenul pornește din gara Mokra Gora – un sat aflat la aproximativ 20 de minute de mers pe jos, pe dealurile din proximitatea Drvengradului. Costul unui bilet dus-întors este echivalentul a 33 de lei de persoană. Trenul are patru vagoane, unele cu aspect rustic, cu banchete din lemn și care, pe timp de iarnă, sunt încălzite cu ajutorul unui godin cu lemne. Alte vagoane au banchete căptușite cu piele ecologică, iar acolo, iarna, compartimentele sunt încălzite cu o sobă cu butelie. Indiferent de vagonul unde nimeriți, experiența va fi una memorabilă pe care veți vrea s-o împărtășiți prietenilor.
Prima stație oferă un peisajul unui fir de cascadă ce susură discret către pământ de la înălțimea unui versant. Cu această priveliște relaxantă, cu muzicalitatea apei și ciripitul păsărilor în urechi aici se există un mic local unde se poate bea o cafea, un ceai sau o băutură răcoritoare. Dacă vă inspiră mai mult natura în culorile sale cele mai vii, sfatul GoNEXT este să optați pentru a vizita zona în anotimpurile mai pline de viață.
La cea de-a doua oprire de pe traseu veți avea impresia că într-adevăr ați ajuns pe platoul de filmare, deoarece gara Golubici apare destul de mult în filmul „Viața este un miracol”. Ridicând privirea veți observa și fereastra rotundă, care în film ia forma unui orologiu de unde personajul central avea o privire de ansamblu asupra zonei.
S-ar putea să vă stricăm surpriza, dar nu încercați să vă conțineți zâmbetul larg atunci când, pe traseu, veți întâlni automobilul cu roți adaptate pentru calea ferată, fiindcă da, el există și se păstrează încă într-o stare de conservare remarcabilă.
Înainte de cea de-a treia oprire scuturați-vă discret buzunarele și căutați clinchetul monezilor. Este bine să le aveți la voi, fiindcă veți poposi într-un punct de belvedere, care oferă o imaginea de ansamblu a unui sătuc frumos, iar acolo veți observa o stâncă pe care trecătorii s-au obișnuit să așeze câte un bănuț, plata simbolică pentru îndeplinirea unei dorințe.
Dacă v-a plăcut plimbarea cu mocănița, la întoarcere îm Mokra Gora, intrați și la muzeul căii ferate, amenajat într-un pasaj care face legătura între gară și sat. Acolo veți vedea fotografii care documentează construcția gării, automate de bilete din diverse perioade și alte exponate cu potențial instagramabil pentru pasionații de obiecte retro.
Să nu vă ia cu tremurat sau stări de panică nejustificată întâlnirea de la capătul pasajului cu Volga neagră! Este complet inofensivă, ca orice exponat de muzeu.
Tot în gara din Mokra Gora veți găsi un hotel cochet unde vă puteți caza pentru a vă trage sufletul după atâta explorare în natură.
De acum ne vedem și pe CD TV – televiziunea digitală cu cea mai mare acoperire din Sud Estul României: Constanța, Tulcea, Ialomița și Călărași.
Cele mai bune emisiuni și reportaje sunt pe www.cdtv.ro
Be the first to comment