Puține lucruri se dovedesc mai captivante decât descoperirea unui loc precum Botoșani, la pas, chiar și în miez de iarnă, atunci când orașul pare să-și adune respirația sub fulare groase, iar pașii grăbiți ai trecătorilor descriu un ritm apăsat pe trotuarele reci. În acest decor aparent auster, Botoșaniul își dezvăluie farmecul discret, strat cu strat, ca un oraș care nu se oferă dintr-o simplă privire, ci se lasă cunoscut doar celor dispuși să-l parcurgă încet, cu atenție și curiozitate.
Ghid în această incursiune este Ionuț Andrei Gurzu, reprezentant al Centrului Național de Informare și Promovare Turistică din Botoșani, care îl însoțește pe jurnalistul Adrian Boioglu într-un traseu urban cu accente culturale, istorice și multiculturale, dezvăluind cu pasiune elementele care transformă acest oraș într-un loc cu identitate puternică și o moștenire remarcabilă, demnă de redescoperit.
„Astăzi vom face un tur pietonal prin «Orașul Geniilor», vom vedea o parte din obiectivele turistice din Botoșani, va fi un traseu multicultural, susține Ionuț Gurzu.
Turul pornește din dreptul Casei Ventura, o bijuterie arhitecturală de stil neoclasic, construită cândva la sfârșitul secolului al XIX-lea. Casa și-a căpătat numele de la actrița de origine română Maria Ventura, o stea a comediei care a strălucit pe scenele din România, dar mai mult din Franța.
De altfel, Botoșaniul este considerat Orașul Geniilor, explică Ionuț Gurzu, pentru că, pe lângă cei patru titani arhicunoscuți ai artelor și științei: Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Ștefan Luchian și George Enescu, aici s-au mai născut alte 300 de personalități care și-au pus amprenta asupra evoluției societății și vieții culturale.
„O să rămâneți impresionați, sunt foarte multe locuri de vizitat și de descoperit. Botoșaniul are un potențial imens”, promite ghidul.
Arhitectura și natura spun multe despre un oraș anume, însă esența locului poate fi cu adevărat pătrunsă cunoscând oamenii și obiceiurile. De aceea, o vizită obligatorie este la Muzeul de Etnografie din Botoșani adăpostit chiar de superba Casă Ventura. Custodele muzeului, Laura Halici, întâmpină oaspeții cu povestea gata să înceapă:
„Pe casă scrie 1875, dar nu este anul în care a fost construită, ci anul în care a avut loc ridicarea topografică, însă exact anul construcției nu se știe, nu s-a găsit nicăieri, se presupune că ar fi în jurul anului 1850. Aici a locuit un primar, Grigore Alecu, iar apoi imobilul a fost filarmonică, iar apoi a devenit jumătate muzeu, jumătate școală populară de artă”
Prima sală este cea a ritualului de nuntă, așa cum cere rânduială tradițiilor românești cu rădăcini adânc pierdute în timp. Dispunerea exponatelor urmărește, așa cum este firesc, o narațiune, dar adevăratele povești sunt în simbolurile și culorile țesute pe costumele populare.
„Vedem mirele, mireasa, nașii și alaiul întreg, iar la urmă se termină cu lăutarii, care au cobză și fluier. Vedem în picioare opincile, șosetele de lână, ițarii la bărbați, cămașa cu poală. Avem ițărașii – care sunt drepți și ițarii care sunt încrețiți până la genunchi” – explică Laura Halici. „Cămășile, iile, la femei, predomină roșu și negru la început, iar, treptat, apar din ce în ce mai multe culori. Bineînțeles sunt și niște influențe de acum câte un pic și avem și cămăși de tezaur majoritatea care sunt țesute, deci modelul imprimat în țesătură”, adaugă specialista în etnografie.
De la istoria populară țesută cu migală pe pânză, următoarea oprire a turului pietonal a fost la Casa Memorială a lui Nicolae Iorga, un imobil modest, construit în stilul arhitecturii populare românești, acoperit cu șindrilă.
„Aici este casa copilăriei lui Nicolae Iorga. Scrie la vârsta de 60 de ani o carte autobiografică «O viață de om așa cum a fost» și povestește că în această casă a petrecut cei mai frumoși ani, anii copilăriei, de la 5 la 10 ani, între 1876 și 1880. Spune el cu emoție, mai târziu, că pe poarta acestei case a pornit către școala primară din Botoșani. Aici s-a mutat la vârsta de 5 ani, împreună cu mama și cu fratele George, care era mai mic cu un an, după moartea tatălui, în 1876”, susține custodele Livia Pânzaru.
În modesta casă a familiei Iorga se află cărți și obiecte originale care i-au aparținut fostului prim-ministru carlist asasinat de legionari, donate de unul dintre fiii săi. Mircea era profesor la Politehnica din București, dar, din păcate, nu a mai trăit să vadă restaurată și amenajată casa memorială a tatălui său, ale cărei lucrări au început în 1965 – cu un an înainte de decesul lui – iar muzeul a fost inaugurat pentru public abia în 1967.
În bogatele sale scrieri, Nicolae Iorga a elogiat adesea aportul economic al comunității armene la dezvoltarea Târgului Botoșanilor. Deși extrem de restrânsă astăzi, comunitatea armeană din Botoșani încă își menține amprenta istorică prin clădiri cu arhitectură remarcabilă construite cu două secole în urmă, dar și prin hacikarul – crucea armenească – care merită descoperit și admirat atunci când iei Botoșaniul la pas.
Pașii prin Botoșani poartă călătorul și spre Atelierul Kuty, unde se prelucrează un tip de ceramică specific zonei Botoșaniului, dar extrem de popular și ușor de recunoscut oriunde grație particularităților sale de prelucrare și gamei de culori.
„Ceramica tradițională specifică zonei noastre și anume ceramica de tip kuty, sgrafittată, pe lângă care lucrăm și ceramică artistică la cererea clienților. Ceramica kuty are o gamă variată de forme, decoruri, începând de la farfurii, căni, vaze de toate mărimile, castroane etc. La partea de decor avem zoomorf, antropomorf, floral, astral”, explică renumitul meșter ceramist Eusebiu Iacinschi.
Culorile pământii ale ceramicii kuty parcă se regăsesc și în întregul decor natural de afară. Chiar și în anotimpul rece, străzile din Botoșani abundă în vegetație, un aspect din ce în ce mai rar întâlnit, în special în mediul urban.
„Botoșaniul a primit în 2016 titulatura de Oraș Verde, iar ca suprafață sunt alocați undeva la 30 de metri pătrați de spațiu verde per locuitor, deci peste media europeană prevăzută”, anunță ghidul, ca un aspect inedit plăcut.
Deși statisticile vorbesc despre un oraș a cărui populație se micșorează, Botoșaniul își păstrează intactă memoria culturală. La pas, ai șansa să descoperi un spațiu în care tradiția nu aparține trecutului, ci pulsează în arhitectură, în meșteșuguri și în felul în care istoria continuă să inspire prezentul.
Ne vedem și pe DELTA TV – Televiziunea digitală cu cea mai mare acoperire din Sud-Estul României: Constanța, Tulcea, Ialomița și Călărași.
Reportajele și emisiunile de calitate sunt pe www.deltatv.ro
Be the first to comment