Sunt doar cinci sate, înșirate pe o bucată de coastă a Liguriei, dar au ajuns să compună una dintre cele mai emblematice peisaje ale Italiei. Cinque Terre este locul în care muntele pare că înaintează până în Marea Ligurică, iar oamenii au fost nevoiți, vreme de generații, să își croiască spațiu pentru case, drumuri și culturi agricole pe versanții abrupți. Rezultatul este un peisaj spectaculos, construit în terase, în care căsuțele pastelate par suspendate între stâncă și mare, iar vița-de-vie și măslinii cresc pe petice de pământ despre care cu greu îți poți imagina cum au fost lucrate de mâna omului.
Monterosso al Mare, Vernazza, Corniglia, Manarola și Riomaggiore sunt cele cinci localități care alcătuiesc Cinque Terre, întinse de-a lungul unei porțiuni accidentate a Rivierei di Levante. Împreună cu Porto Venere și insulele Palmaria, Tino și Tinetto, peisajul cultural al zonei se află din 1997 în Patrimoniul Mondial UNESCO, tocmai pentru această relație extraordinară dintre om și un relief care, la prima vedere, pare aproape imposibil de locuit și cultivat.
Terasele sunt una dintre marile particularități ale locului. Generații întregi au modelat versanții, construind ziduri din piatră și transformând coasta abruptă într-o succesiune de suprafețe pe care au putut cultiva viță-de-vie și măslini. Privite de pe mare sau de pe traseele care urcă deasupra satelor, aceste terase par niște trepte uriașe care coboară spre Mediterană. Este un peisaj natural, dar în egală măsură unul creat printr-o muncă umană desfășurată de-a lungul secolelor.
Istoria celor cinci sate este strâns legată și de Genova. Începând din secolul al XVI-lea, destinul micilor așezări agricole a fost influențat de Republica Genova, iar comunitățile s-au dezvoltat treptat și ca sate maritime. Marea, care astăzi înseamnă pentru vizitatori plimbări cu barca și fotografii spectaculoase, era pentru locuitorii de odinioară sursă de hrană, cale de transport și legătură cu o lume mult mai mare decât micile așezări ascunse între munți.
În oricare dintre cele cinci sate ajungi, peisajul păstrează aceleași elemente și reușește, totuși, să nu devină niciodată monoton. Căsuțele în culori pastel se ridică uneori unele deasupra celorlalte, străduțele sunt înguste și abrupte, iar terasele restaurantelor apar fie la nivelul mării, lângă micile porturi, fie la înălțime, de unde priveliștea devine parte din experiența unei mese. Printre clădiri se întrezărește aproape permanent albastrul mării, iar deasupra lor încep versanții verzi care par să închidă satele într-un amfiteatru natural.
Monterosso al Mare este cel mai mare dintre cele cinci sate și are o particularitate apreciată mai ales de cei care vin aici pentru o vacanță de vară: oferă și zone de plajă mai generoase decât celelalte localități din Cinque Terre. Partea nouă, Fegina, este cunoscută pentru litoralul său, în timp ce străduțele înguste ale centrului vechi readuc vizitatorul în atmosfera caracteristică Liguriei. De aici, călătoria poate continua foarte ușor cu trenul spre celelalte sate sau, pentru cei care vor să descopere peisajul în ritmul lui adevărat, pe jos.
Pentru că Cinque Terre nu înseamnă doar sate pitorești și mese cu vedere la mare. Este una dintre destinațiile italiene cele mai potrivite pentru drumeții. O rețea extinsă de poteci traversează versanții și leagă localitățile, iar unele dintre aceste drumuri au reprezentat vreme de secole principala cale de comunicare între comunități. Celebrul Sentiero Azzurro este unul dintre traseele asociate aproape inseparabil cu Cinque Terre, însă în zonă există numeroase alte poteci care urcă printre vii, livezi și vegetație mediteraneeană și oferă panorame asupra coastei.
Există chiar și un traseu mai puțin cunoscut dedicat sanctuarelor celor cinci sate. Ruta unește cinci lăcașuri religioase așezate la înălțime și se întinde pe aproximativ 22 de kilometri, trecând printr-un peisaj în care natura și spiritualitatea se completează surprinzător de firesc. Este încă o dovadă că, dincolo de imaginile devenite virale pe rețelele sociale, Cinque Terre este un teritoriu care merită explorat la pas, cu timp pentru poteci, sate și poveștile oamenilor care au trăit aici.
Dintre toate cele cinci așezări, Vernazza are poate una dintre cele mai spectaculoase întâlniri cu marea. Satul este strâns între dealurile abrupte și un mic port natural, iar casele colorate coboară spre apă până când ajung în piațeta din apropierea portului. Bărcile trase la mal, mesele restaurantelor și fațadele pastelate construiesc una dintre acele imagini care par create special pentru o carte poștală, deși Vernazza exista cu multe secole înainte ca turismul să transforme Cinque Terre într-o destinație populară pe tot globul.
Originile localității sunt vechi, iar portul său a avut de timpuriu o importanță strategică. Vernazza s-a dezvoltat în jurul acestei mici deschideri către mare, protejată de relieful stâncos, iar urmele trecutului său pot fi descoperite și astăzi. Deasupra localității se ridică Castello Doria și turnul Belforte, construite într-o poziție din care putea fi supravegheată marea, amintind că frumusețea coastei Liguriei venea odinioară la pachet și cu nevoia permanentă de apărare.
La nivelul străzii, Vernazza se descoperă în tihnă. Din piațeta aflată lângă port pornesc carruggi, acele alei înguste caracteristice localităților ligurice, care urcă printre case înalte și colorate, trec pe sub arcade și se transformă uneori în scări. Este genul de loc unde n-ai nevoie de orientare cu telefonul, pentru că fiecare străduță pare să conducă fie spre mare, fie spre un punct de unde satul se vede dintr-o perspectivă nouă.
Unul dintre principalele repere este Biserica Santa Margherita d’Antiochia, ridicată chiar lângă apă și dedicată patroanei spirituale a localității. Edificiul păstrează elemente arhitecturale acumulate de-a lungul timpului, iar poziționarea sa, cu marea imediat alături, îi oferă un farmec aparte. Vernazza nu are nevoie de monumente grandioase pentru a impresiona; întregul sat funcționează ca un ansamblu în care arhitectura, relieful și marea sunt greu de separat.
De la înălțime, perspectiva se schimbă complet. Vernazza devine o pată compactă de culori așezată la marginea unei mări imense, înconjurată de terase și vegetație. Tocmai aceste puncte panoramice explică de ce drumețiile sunt atât de populare în Cinque Terre. Efortul unei urcări pe potecile abrupte este răsplătit de imaginea satelor văzute de sus, cu linia coastei care se dezvăluie în depărtare și cu Marea Ligurică ce ocupă aproape întregul orizont.
După Cinque Terre, La Spezia schimbă registrul călătoriei. Nu mai este un sat prins între stâncă și mare, ci un adevărat oraș-port și principala poartă de acces pentru foarte mulți dintre turiștii care pornesc spre cele cinci localități. Gara La Spezia Centrale se află pe linia feroviară Genova–Pisa, iar de aici legăturile spre Cinque Terre fac ca orașul să fie una dintre cele mai practice baze pentru explorarea coastei.
La Spezia este însă mai mult decât locul din care iei trenul către satele celebre ale Liguriei. Orașul s-a dezvoltat în jurul unuia dintre cele mai importante golfuri naturale ale Italiei și are o identitate maritimă puternică. Portul, infrastructura navală și prezența navelor de croazieră îi dau un caracter diferit de cel al localităților turistice din apropiere, iar orașul combină arhitectura de secol XIX cu zone moderne, străzi comerciale și o faleză largă deschisă către golf.
O bună parte din La Spezia poate fi descoperită la pas. Via del Prione traversează centrul și este una dintre arterele sale cele mai animate, în timp ce Piazza Giuseppe Verdi oferă o imagine mai amplă și mai elegantă asupra orașului. Spre mare, Passeggiata Morin schimbă din nou perspectiva: palmierii, ambarcațiunile și întinderea golfului readuc în prim-plan relația pe care La Spezia a avut-o întotdeauna cu marea. Pentru distanțele mai mari există transport public, astfel încât explorarea poate continua și dincolo de centrul pietonal.
Transformarea La Speziei într-un mare centru maritim este relativ recentă dacă o raportăm la istoria Italiei. În secolele XVIII și XIX, zona era deja apreciată de călătorii Grand Tour-ului, însă orașul avea dimensiuni mult mai modeste. Napoleon remarcase potențialul strategic al golfului și îl considera potrivit pentru un port militar, iar în secolul al XIX-lea proiectul avea să fie continuat sub impulsul lui Camillo Benso, conte de Cavour. Dezvoltarea arsenalului naval a schimbat profund La Spezia, transformând vechea așezare într-un important oraș maritim.
Dar poate cea mai frumoasă poveste a locului nu este legată de nave militare, infrastructură sau comerț, ci de literatură. Golful La Spezia este cunoscut astăzi în întreaga lume sub numele de Golfo dei Poeti – Golful Poeților, iar denumirea nu este o simplă invenție turistică. Scriitori, poeți și artiști au fost atrași de-a lungul timpului de această bucată de coastă, de lumina Mediteranei, de localitățile așezate pe mal și de dealurile care închid golful.
Numele „Golful Poeților” i-a fost atribuit la începutul secolului XX de dramaturgul și poetul italian Sem Benelli, care a locuit în zonă și a vrut astfel să surprindă fascinația pe care peisajul o exercitase asupra generațiilor de oameni de cultură. Percy Bysshe Shelley și Mary Shelley s-au stabilit pentru o perioadă la San Terenzo, pe malul golfului, iar printre numele asociate acestui teritoriu se numără Lord Byron, D.H. Lawrence, George Sand, Henry James și Eugenio Montale. Literatura și peisajul s-au întâlnit aici atât de firesc încât numele a rămas.
La Spezia se află chiar în centrul acestei ample deschideri spre mare, în timp ce Porto Venere și Lerici marchează două dintre cele mai cunoscute repere ale golfului. Privit de pe coastă, peisajul explică fără prea multe argumente de ce atâția scriitori au găsit aici inspirație: apa pătrunde adânc între dealurile verzi, localitățile se succed de-a lungul țărmului, iar castelele medievale și satele de coastă apar pe fundalul unei Mediterane care își schimbă nuanțele odată cu lumina zilei.
Cinque Terre, Vernazza și La Spezia pot fi, astfel, etapele aceleiași călătorii, dar fiecare spune o poveste diferită despre Liguria. Cinque Terre vorbește despre încăpățânarea oamenilor de a transforma muntele în pământ cultivabil și despre sate ridicate acolo unde relieful părea să nu lase loc pentru ele. Vernazza concentrează această poveste într-un mic port pastelat, păzit de turnuri vechi și înconjurat de terase, în timp ce La Spezia deschide peisajul spre un golf larg, spre nave, istorie maritimă și literatură.
Iar dacă există un element care le unește, acesta este marea. O vezi printre casele din Cinque Terre, o găsești la capătul străduțelor din Vernazza și o redescoperi, mult mai amplă, de pe promenada din La Spezia. Este aceeași mare care le-a dat localnicilor hrană și drumuri comerciale, care a adus navigatori și călători și care, peste secole, i-a făcut pe poeți să rămână aici mai mult decât plănuiseră. Tocmai de aceea această parte a Liguriei meriră cel mai mult să fie descoperită la pas: suficient de încet încât, între două fotografii, să mai ai timp și să privești.
Be the first to comment