Există un moment în care Cannes încetează să mai fie doar numele citit în fiecare primăvară pe afișele unui festival de film și devine un oraș adevărat, cu miros de mare, palmieri, străzi care urcă spre cartiere vechi și o Mediterană de un albastru spectaculos de intens. Coasta de Azur este absolut memorabilă, iar Cannes arată că Franța poate căpăta o cu totul altă înfățișare, diferită de Parisul atât de intens vizitat. Dacă în capitală spectacolul este construit din bulevarde monumentale, muzee și arhitectură, aici decorul este completat de mare, de lumina Sudului și de eleganța relaxată a Rivierei Franceze.
Cannes este, înainte de toate, orașul filmului. Pentru câteva zile în fiecare an, devine unul dintre centrele culturale ale lumii, cu actori, regizori, producători, fotografi și jurnaliști veniți din toate colțurile planetei. În restul anului, chiar și atunci când covorul roșu lipsește, Cannes își menține aura cinematografică. Vedetele de cinema și de muzică, dar și personalitățile din alte domenii preferă atmosfera de aici inclusiv în extrasezonul marilor evenimente mondene, când orașul își recapătă ritmul obișnuit și poate fi descoperit fără agitația Festivalului.
Pentru un turist, drumul spre Cannes-ul filmului duce inevitabil către Boulevard de la Croisette, celebra arteră care urmărește linia golfului și concentrează mare parte din imaginea luxoasă a stațiunii. Palmieri, plaje, hoteluri prestigioase, restaurante, magazine ale marilor case de modă și mașini scumpe construiesc decorul unei promenade care a devenit aproape la fel de celebră precum orașul. Este locul potrivit pentru o plimbare fără o țintă precisă, cu Mediterana de o parte și fațadele elegante ale hotelurilor de cealaltă.
Tot aici se află Palais des Festivals et des Congrès, clădirea în jurul căreia se concentrează în fiecare an Festivalul de Cannes. În perioada evenimentului, treptele sale și celebrul covor roșu devin unele dintre cele mai fotografiate locuri din lume. În afara festivalului, atmosfera este mult mai relaxată, iar vizitatorii își pot imagina ceva mai ușor spectacolul care transformă pentru câteva zile bulevardul într-o uriașă scenă în aer liber.
Cazinourile, hotelurile de lux și restaurantele completează imaginea unui Cannes care este mai mereu asociat inevitabil cu eleganța și exclusivismul. Unele dintre marile hoteluri de pe Croisette au devenit ele însele repere ale orașului, iar în timpul Festivalului în jurul lor se adună fotografi și admiratori în speranța că se vor întâlni cu una sau mai multe vedete. Cannes-ul a învățat de mult să transforme această apropiere de lumea celebrităților într-o latură a propriei sale identități turistice.
Luând astăzi orașul la pas, pare greu de crezut că povestea Cannes-ului nu a început cu hoteluri luxoase, iahturi și staruri de cinema. Ca multe dintre așezările de pe coasta Mediteranei, Cannes a fost la origini un modest sat pescăresc, unde traiul de zi cu zi al oamenilor era dictat doar de capriciile mării. Satul era protejat și atunci de înălțimea pe care se află astăzi Le Suquet, cartierul vechi al orașului.
Marea transformare avea să vină în secolul al XIX-lea și, într-o oarecare măsură, din întâmplare. În 1834, politicianul și aristocratul britanic Henry Brougham, fost Lord Cancelar al Marii Britanii, se îndrepta spre Italia, dar a fost nevoit să își schimbe traseul din cauza unei epidemii care afecta regiunea de frontieră. A făcut un popas la Cannes, unde clima blândă și pitorescul așezării rustice pescărești l-au convins să rămână. Și-a construit aici Villa Eléonore-Louise, la Croix-des-Gardes, și a început să își invite prietenii britanici. Așa a prins contur o colonie engleză care avea să contribuie decisiv la transformarea micului oraș într-o destinație aristocratică de iarnă.
Ceea ce astăzi se remarcă drept fascinația locului a început să funcționeze cu instrumentele secolului al XIX-lea. Aristocrații au venit după alți aristocrați, s-au construit vile și reședințe elegante, iar reputația climei de pe Riviera Franceză s-a răspândit în marile capitale europene. Lord Brougham a contribuit inclusiv la dezvoltarea vieții mondene și nautice a orașului, iar prima regată de la Cannes a fost organizată sub patronajul său în 1859.
Cu mult înainte ca actorii de la Hollywood să coboare din limuzine pe Croisette, Cannes învățase deja să primească oameni bogați și celebri. Filmul nu a creat de la zero caracterul exclusivist al orașului, ci a găsit aici decorul deja pregătit pentru el: hoteluri, vile, climă mediteraneeană, mare și o tradiție cosmopolită construită vreme de aproape un secol.
Festivalul însuși are o poveste spectaculoasă. Ideea unui mare festival internațional de film francez a apărut la sfârșitul anilor 1930, pe fondul tensiunilor politice care afectau Festivalul de la Veneția. Cannes a concurat inclusiv cu Biarritz pentru găzduirea evenimentului, iar proiectul unei prime ediții în 1939 a fost zădărnicit de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Festivalul avea să își înceapă cu adevărat istoria după război și, în deceniile următoare, să transforme definitiv numele orașului într-un sinonim al cinematografiei internaționale.
Dacă vrei însă să înțelegi Cannes-ul de dinaintea covorului roșu, trebuie să părăsești pentru o vreme Croisette și să urci spre Le Suquet. Cartierul vechi schimbă registrul vizual al orașului. Străzile devin mai înguste, pantele mai accentuate, iar casele și clădirile istorice înlocuiesc fațadele luxoase de pe promenadă. Cannes își dezvăluie aici o identitate mediteraneeană mai veche și mai puțin șlefuită, apropiată de trecutul său de sat tradițional pescăresc.
În partea superioară a colinei se află Église Notre-Dame-d’Espérance, unul dintre reperele istorice ale Cannes-ului. Biserica domină vechiul cartier și oferă, prin poziția sa, acces la una dintre cele mai frumoase zone de belvedere asupra orașului. De aici, Cannes se vede aproape ca o hartă: acoperișurile coboară către port, linia Croisettei se arcuiește de-a lungul golfului, iar dincolo de clădiri începe întinderea albastră a Mediteranei.
În zona Le Suquet se păstrează și urme ale vechiului ansamblu medieval legat de călugării de la Lérins, iar istoria locului amintește că această coastă avea viață religioasă și strategică cu multe secole înainte de apariția turismului modern. Tocmai suprapunerea aceasta de epoci face plimbarea interesantă: într-un interval relativ scurt poți trece de la Cannes-ul medieval la vilele aristocratice ale secolului al XIX-lea și apoi la bulevardul care, în fiecare mai, devine centrul cinematografiei mondiale.
Coborârea din Le Suquet către mare readuce treptat zgomotul orașului modern. Apar restaurantele, cafenelele, magazinele și portul, iar iahturile ancorate completează imaginea Rivierei Franceze contemporane. Cannes este suficient de compact pentru ca aceste lumi aparent diferite să poată fi descoperite într-o singură zi la pas, iar contrastul dintre ele este una dintre surprizele plăcute ale orașului.
Coasta de Azur își face însă simțită prezența permanent. Lumina puternică, specifică Sudului Franței, palmierii și marea schimbă inclusiv felul în care sunt percepute clădirile elegante și hotelurile de pe Croisette. Este un decor pe care cinematografia l-a exploatat din plin, dar care nu are nevoie de camere de filmat pentru a produce efect. În zilele obișnuite, fără premiere și fără mulțimile din luna mai, Cannes poate fi chiar mai ușor de apreciat.
Iar pentru un turist român care ajunge aici în 2026, treptele de la Palais des Festivals au căpătat între timp încă o poveste. În luna mai, pe aceeași scenă pe care au urcat de-a lungul deceniilor unele dintre marile nume ale cinematografiei, Cristian Mungiu a primit Palme d’Or pentru Fjord. Era pentru a doua oară când cel mai important trofeu de la Cannes ajungea în mâinile regizorului român, o performanță care îl așază într-o categorie extrem de restrânsă a cineaștilor recompensați de două ori cu Palme d’Or.
Cannes rămâne, astfel, mult mai mult decât decorul glamour pe care îl vedem în fiecare an la televizor. Este povestea unui sat de pescari transformat de aristocrații europeni într-o stațiune cosmopolită, a unei promenade devenite sinonimă cu luxul și a unui festival care a făcut dintr-un oraș mediteraneean una dintre capitalele mondiale ale filmului. Descoperit la pas, Cannes își păstrează strălucirea, dar își dezvăluie și trecutul, iar între străduțele din Le Suquet și covorul roșu de pe Croisette se întinde o istorie de aproape două secole despre fascinația pe care acest colț al Rivierei Franceze continuă să o exercite asupra celor care ajung aici.
Ne vedem și pe DELTA TV – Televiziunea digitală cu cea mai mare acoperire din Sud-Estul României: Constanța, Tulcea, Ialomița și Călărași.
Reportajele și emisiunile de calitate sunt pe www.deltatv.ro
Be the first to comment