Toate religiile lumii au sanctuarele lor. Creștinii urmează îndeosebi locurile sfinte încărcate de istorie și mărturii ale minunilor săvârșite de Isus, apostolii săi sau Sfinții Părinți. Nu poți parcurge istoria credinței și a martiriului celor ce l-au mărturisit pe Isus fără a trece prin Ierusalim, Roma, Muntele Athos, Alexandria și Sinai, Antiohia și Cappadocia sau Constantinopol.
Vorbind de Constantinopol, Istanbulul de azi, excursia organizată de Luxuria Travel Romania, în parteneriat cu Lux Locations Tours, Turcia, a făcut posibilă vizita la două locuri cu adâncă semnificație teologică pentru lumea ortodoxă: Mănăstirea Vlaherne și Izvorul Tămăduirii. Sunt locuri care și-au câștigat sfințenia prin minunile săvârșite acum mai bine de 1.500 de ani. Poartă minuni și în ziua de azi, chiar și prin simplul fapt că încă există.
Într-o zi neașteptat de frumoasă și însorită de ianuarie, după un mic dejun luat în grabă, ne îmbarcăm la bordul unui microbuz, ghidați fiind de domnul Daniel Staicu, însoțitorul nostru pe parcursul întregii deplasări, și de drăguța doamnă Zeynep, ghid local. Mergem către Izvorul Tămăduirii. Tumultul orașului ne cuprinde din toate părțile. Claxoane, autoturisme, camioane, negustori care își strigă marfa… Aman, aman!
Vacarmul de nedescris al traficului ne amintește faptul că suntem într-un oraș imens, cu peste 15 milioane de locuitori. Trecem granița vechiului Constantinopol, marcată de zidurile de apărare ale lui Teodosie al II-lea, ziduri care au apărat capitala imperiului timp de peste 1.000 de ani, și ne imaginăm că am fi în pădurea ce înconjura acest sfânt oraș acum mai bine de 15 secole.
Din vacarmul metropolei, spre liniștea Izvorului
Realitatea ne aduce cu picioarele pe pământ. Suntem, de fapt, într-un cartier al Istanbulului: Capul Măslinului sau, pe limba turcă, Zeytinburnu. Intrăm pe străduțe înguste, mărginite de cimitire grecești și armene și, în sfârșit, ajungem la ceea ce a fost odată o biserică impunătoare. Cea actuală este construită în 1835, respectând indicațiile religioase ale vremii. Este o bazilică de dimensiuni modeste, pentru a nu eclipsa prin mărime moscheile din apropiere. Altfel au stat lucrurile în Evul Mediu îndepărtat, înainte de cucerirea din 1453. Pe locul actualei biserici a existat o bazilică din vremea lui Iustinian I, ridicată cu materiale rămase de la construcția marii catedrale Sfânta Sofia, dar și aceasta, la rândul ei, pe locul unei biserici și mai vechi, din secolul al V-lea, a împăratului Leon I. O întreagă istorie închinată minunilor înfăptuite de Izvorul Sfânt (Aghiazma).
Legenda spune că împăratul Leon I Tracul, pe atunci soldat al armatei imperiale romane, s-a rătăcit în pădurea amintită. Și-a găsit drumul drept (ortho) de revenire în tabără apelând la un orb căruia i-a cerut ajutorul. Acesta, după ce s-a spălat pe ochi cu apa unui izvor din apropiere, cu credința (doxa) în puterile ei tămăduitoare, și-a recăpătat vederea și i-a indicat împăratului drumul. Altfel spus, orthodoxia. Chiar dacă orthodoxia, din punct de vedere teologic, se referă la cu totul alte momente ale creștinismului, îmi place să cred că și minunea de mai sus se supune aceleiași drepte credințe.
În cinstea multor minuni săvârșite de Sfânta Maria prin intermediul acestei ape sfințite, în fiecare vineri a Săptămânii Luminate (prima săptămână de după Paști) se sărbătorește marele praznic al Izvorului Tămăduirii.
Intrăm în curtea bisericii pe sub un portal și ne miră faptul că întreaga curte este placată cu plăci de marmură inscripționate în greacă și purtând diferite însemne. Însemne ale meseriilor practicate de cei ce au fost. Aflăm că acestea sunt lespezi de morminte sau bucăți de sarcofage. Curtea a fost pavată cu ele pentru a evita ca noroiul și glodul argilos să fie purtate în interior, în locul sfânt al Izvorului. Oricare ar fi explicațiile și oricine ar fi găsit această soluție, nu poți scăpa de un ciudat sentiment profanator călcând pe lespezi de morminte.
Coborâm câteva trepte în cripta în care se află Izvorul și ale cărei ape sunt colectate de patru cișmele. Filmarea și fotografierea sunt interzise, dar poate este mai bine așa. Încărcătura spirituală a locului nu trebuie deranjată de agitația turistică. Un domn bulgar, care pare custodele locului, ne primește îngăduitor și ne oferă sticluțe cu apă sfințită și posibilitatea aprinderii unor lumânări. Fiecare dintre noi trăiește clipe de reculegere și rugăciune. Suntem într-unul dintre cele mai importante sanctuare ale ortodoxiei și acest lucru te marchează. Dacă vei face abstracție de vocile și agitația celorlalți, vei simți măreția locului. Chiar și pentru o clipă.
Părăsim liniștea locului, grădina și biserica, trecând printr-o mică grădină cu păsări gălăgioase, pentru a intra din nou în agitația marii metropole.
Be the first to comment