Sarmizegetusa Regia vechea capitală a Daciei din Munții Orăștiei și una dintre principalele atracții turistice ale județului Hunedoara, a fost vizitată anul acesta de aproximativ 75.000 de turiști.
„Mulțumim celor aproximativ 75.000 de turiști care s-au bucurat de împletirea armonioasă dintre istorie și natură, vizitând Sarmizegetusa Regia”, au transmis reprezentanții Administrației Sarmizegetusa Regia.
Aceștia reamintesc că în perioada de iarnă, între 1 decembrie și 28 februarie, monumentul istoric Sarmizegetusa Regia este deschis, pentru vizitare, între orele 10.00 și 15.00, ultima intrare a vizitatorilor în sit, fiind la ora 14.30.
Dincolo de monumentalitatea și valoarea istorică de patrimoniu UNESCO, ultimul bastion al rezistenței dacice în fața cuceririi romane continuă să rămână un loc învăluit de legende și realități greu de confirmat. Chiar dacă cercetătorii se străduiesc să aducă cât mai multă lumină asupra istoriei și civilizației dacice, multe enigme au rămas nedeslușite și continuă să alimenteze mituri mai vechi sau mai noi.
Unele dintre cele mai cunoscute legende, care continuă să înfierbânte și azi mințile sunt, desigur, cele legate de aurul dacilor. Despre bogăția dacilor s-a vorbit mult, nu puțini fiind cei care au spus că mirajul aurului ar fi fost cel care i-a ademenit pe romani să cucerească fortificațiile dacice din Munții Orăștiei.
Cronicarul latin Dio Cassius afirma că înainte de invazia romanilor, „Decebal abătuse râul cu ajutorul unor prizonieri și săpase acolo o groapă. Pusese în ea o mulțime de argint și de aur, precum și alte lucruri foarte prețioase, așezase peste ele pietre și îngrămădise pământ, iar după aceea aduse râul din nou în albia lui. Tot cu oamenii aceia Decebal pusese în siguranță, în niște peșteri, veșminte și alte lucruri la fel. După ce făcu toate acestea, îi măcelări, ca să nu dea nimic pe față.”
O parte de adevăr există în aceste teorii, dovadă fiind cele 13 brățări de aur descoperite în Munții Orăștiei și expuse azi la Muzeul Național de Istorie din București.
Tot legat de brățările dacice, în 1966, în volumul de cercetări arheologice „La cetatea Grădiștea Muncelului”, istoricul Sigismund Jako consemna o întâmplare stranie, petrecută prin 1700, despre un țăran care susținea că ar fi visat despre o comoară ascunsă de daci în jurul cetății.
Dezvăluirea aceasta a fost făcută preotului din sat, în timpul unei spovedanii, însă țăranul cu pricina moare subit în aceeași zi. La scurt timp după întâmplare, autoritățile austriece descoperă mai multe comori în zonă, brățările fiind însă cele care le-au stârnit cel mai mult curiozitatea, presupunând despre ele că au puteri magice. Se mai credea că brățările, îngropate în locuri strategice, ridicau un fel de scut de apărare energetic, păzind astfel cetatea.
Bineînțeles că această teorie nu a putut fi confirmată vreodată cu dovezi concrete, însă, la fel ca alte legende legate de stranietatea ruinelor sau energia aparte de la Sarmizegetusa Regia, ne stârnește curiozitatea și ne incită imaginația.
Be the first to comment