Într-o duminica de 1 octombriei de sărbătoarea „Acoperământul Maicii Domnului”, Patriarhul Daniel a amintit astfel despre Biserica Vlaherne din Istanbul, unde s-a arătat Fecioara Maria: „A fost la origine a păstorilor vlahi, care mergeau în diferite părți ale Balcanilor cu turmele de oi”.
Acesta este şi motivul pentru care Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului Bartolomeu a hotărât, în urmă cu câțiva ani, ca la Biserica Vlaherne, Sfânta Liturghie să se săvârșească, in fiecare 1 octombrie, în limba română.
Fiind într-o scurtă excursie, cuprinzătoare tematic, organizată de Luxuria Travel, la Istanbul, nu puteam rata o astfel de oportunitate. A vizita unul din cele mai importante locuri ale ortodoxiei devine un obiectiv obligatoriu.
Competenta ghidă locala Zeynep secondată de mereu optimistul şi bine cunoscător al locului Daniel Staicu, însoţitorul nostru pe întreg parcursul deplasării, ne introduc în ambianţa specifică a cartierului aflat odată în marginea capitalei bizantine.
Soarele începea drumul său spre apus, iar din minaretele moscheilor se auzeau vocile muezinilor amplificate de difuzoare, chemând credincioşii musulmani la Asr, cea de-a 3-a rugăciune a zilei. Surprinzător, considerând timpul, locul și atmosfera ce ne înconjoară, ne îndreptăm spre un cartier locuit cândva de o majoritate creştină chiar şi după preluarea Constantinopolului de către Mehmet II Fatih (Cuceritorul). În cinstea acestuia de fapt întregul district se cheamă Fatih.
În capătul nordic al Cornului de Aur, nu departe de alte bijuterii culturale sau religioase incluse în cartierul Balat-Fanar (cartier profund legat de istoria noastră prin domnii fanarioţi ai secolelor XVIII –XIX), se găseşte Mănăstirea Vlaherne sau Blaherne, după alte menţiuni istorice.
A fost distrusă de nenumărate ori în decursul secolelor. Chiar dacă actuala bisericuţă aparţine epocii moderne, ceea ce este cu adevarat important este locul, încărcat de spiritualitate .
Prima biserică închinată Sfintei Marii a fost construită în jurul Icoanei Făcătoare de Minuni Blachernitissa – Fecioara din Blaherne pe locul unui vechi izvor aflat in peregrinările vlahilor cu ale lor turme. Această basilică împreună cu cele ce i-au urmat şi cu sfintele relicve ce le-a ocrotit, Acoperământul și Brâul Maicii Domnului, au fost martorele minunilor săvârșite în clipele grele ale existenţei Constantinopolului.
Printr-un portic pătrundem într-o grădină modestă ce conține nu mai puțin modesta și noua bisericuţă. Nu este construită în tradiționala arhitectură triconc a estului european. Magazinul cu obiecte bisericeşti – pangarul – este închis, dar putem aprinde lumânări și vizita interiorul. După intrarea printr-o ciudată si inestetică uşă de tablă pătrundem într-o încăpere largă ce o putem asemăna, forţat e drept, cu un pronaos. Coborâm în dreapta câteva trepte şi în naos aflăm izvorul mărginit de icoane. Fiecare dintre noi, cei prezenţi, ne detaşăm pentru câteva clipe spre a ne lăsa purtaţi sau a simţi, chiar și pentru o secundă, spiritualitatea locului. Aceasta este Biserica din Vlaherne, pentru multe veacuri cel mai sfânt loc din Constantinopol.
Sute şi sute de ani, popoare migratoare, avarii şi bulgarii perşii, arabii şi ruşii varegi, turcii selgiucizi și latinii din vest, toţi au fost dornici să pună mâna pe Constantinopol, leagănul civilizaţiei în evul mediu timpuriu. Biserica și odoarele sale au apărat spiritual aceste locuri. Până la turcii otomani, sub ale căror flamuri verzi purtătoare ale noii credinţe Islamul orasul lui Constantin, deja vlăguit, s-a prabuşit.
Sfînta Icoană precum si celelalte relicve purtate pe impunătoarele ziduri teodosiene în cortegii conduse de Patriarhi şi Împarați au protejat oraşul și locuitorii săi în momentele importantelor asedii. Nu este de mirare deci că acestea au fost interpretate prin credința profundă a locuitorilor acelor vremi, martori oculari ai evenimentelor, drept minuni. Aceste minuni sunt sărbătorite pe parcursul anului bisericesc în toate locașurile de cult ortodoxe.
Prima duminică a Postului Paștelui, numită și a Ortodoxie (în cinstea slujbei prin care icoanele au fost repuse în drepturi după mai bine de 100 de ani de interzicere a lor), sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului de pe 1 octombrie a fiecărui an și altele, toate sunt legate de acest lucru sacru.
Ne reîntoarcem în grădină și, în lipsa pangarului, ne mulțumim cu magazinul mixt și cu imaginea frumosului lămâi ce dă culoare spațiului exterior, destul de anost. Trecut şi prezent.
Părăsim fărâma de trecut – Constantinopol – și păşim din nou pe străduțele înguste în vacarmul marii metropole, în prezentul Istanbul.
Be the first to comment